neononconformismul
Cică acuma e la modă să fii nonconformist. Nu neg, îmi place şi mie. Problemă e că suntem pre mulţi. Unde nu te-ai uita, toţi par diferiţi. Toţi par să facă lucruri pe care nu le fac ceilalţi, neobservând că devin la fel între ei. Unii fac lucruri care sunt împotriva firii lor doar ca să fie diferiţi. Chiar şi eu. Deci cum să fii diferit în toată masa asta de diferiţi?
Simplu, fii conformist. De exmplu la şcoală. Trebuie să urăşti vacanţele şi să petreci cât mai mult timp la şcoală. Să participi la toate cluburile/cercurile extraşcolare şi să înveţi fiecare temă la perfecţie. Să fii mereu cu mâna ridicată şi să vii în uniformă.
Sau de sărbători. Majoritatea urăsc Crăciunul, mai recent. Cică trebuie să-ţi vezi rudele pe care le urăşti, să-ţi uşurezi portmoneul, să fii trezit de colindători. Ca să fii noul nonconformist trebuie să-l adori. Să umbli cu colindatul, să fii vesel, să strigi în gura mare ce se strigă de Crăciun pe stradă. Să umbli în costum de Moş Crăciun şi să sari în sus de bucurie. Să legi tuturor panglici colorate pe la haine. Să faci vizite neaşteptate rudelor şi camarazilor de beţie pe la mijloc de noapte, ca să-i colinzi, fireşte. Asta da nonconformism.
Lista poate continua. Sper că v-aţi prins cum să arătaţi băţoşi în faţa prietenilor şi vecinilor: “Uite bă ce maladeţ îi ăsta, nu-i ca toţi ăilalţi”.