Acasă > idee > RE: Ateismul meu

RE: Ateismul meu

M-am născut ca toţi copii obişnuiţi, la policlinica număru’ 2, într-o seara de februarie. Ca şi toţi copiii, de mititel am crescut cu ideea că Dumnezeu stă sus şi vede tot ce facem. Şi deşi nu m-am făcut uşă de biserică, eram copil cuminte (ca să nu ard în iad).

Pe la o vreme am început să mă interesez de bătrânel. La vreo 5 ani a fost prima tentativă de citire a Biblie, pe care am abandonat-o după prima pagină. Plictiseală. Tot pe atunci tata era bossu’ pe construirea unei biserici catolice, care acuma e principala lor biserică. Acolo am pus mâna pe o biblie pentru copii. Tot de acolo am mai luat şi alte cărţi, printre care una care-l explică pe Moş Nicolae. “Blin, are sens”, mă gândeam eu.

Eu habar n-aveam cine-s catolicii, cine-s ortodoxii, cine-s protestanţii. Mătincă de alte religii nici nu ştiam. Vara m-am dus la ţară şi fiecare Duminică eram la slujbă pupand mâna popii. Cum creierul meu era încă gol, era mult loc liber, am învăţat slujbele pe de rost. Cântam în rând cu popa şi corul. Popa m-a văzut şi a început să mă pună la diferite munci prin biserică, să ţin o lumânare, să citesc o rugăciune (blea şi emoţii). Peste vreo câteva săptămâni mă cheamă în altar. “Oi nna”, mă gândeam eu. Dap ce cinste pe capul meu. Numa cei aleşi nimeresc până în altar. Mania mea a durat vreo 3 ani. Popii în sat se schimbau, eu rămâneam. Făceam şi ceva bănuţi la sfinţâtu’ caselor, fântânilor, etc. Da’ popa cât mai făcea. Popa era cel mai bogat om din sat, avea o casă bengoasă, jeep, animale do figa.

La şcoală tot pupam icoanele. Găseam în fiecare chestie ceva religios. Dacă omul vine de la moniţe, ap’ Dumnezeu o creat moniţele. Prometeu are o biserică drept în ogradă şi aveam şi ore de religie. Eram singurul care învăţa rugăciunile, Crezul  şi alte prostii. Ştiam rugăciuni pentru orice ocazie (mort, boală, somn, masă, etc.). Şi iaca într-o zi mă scol eu şi zic: “Eu a să şiu preot”…

Trece timpul. Moş Crăciun nu-i. Poveştile tot se raţionalizează la mine în cap. Dumnezeu îmi pare din ce în ce mai levâi. Îmi imaginez că suntem într-un joc de strategie şi Dumnezeu se prikaleşte de noi. La istorie aflu de alţi zei. Da oamenii din Evul Mediu tot credeau cum o facem şi noi? Da poate Zeus tot este? Şi Zamolxis? Până într-un moment când am zis: nu-i.

De ateişti nici eu nu ştiam nică. Defapt, noţiunea am aflat-o anul trecut prin iarnă. Mi se părea că e ceva leva la mine, că-s eu dereglat. Totuşi şi za bred? Cum poate cineva crede ca există un ciudik invizibil care stă în cer şi se uită ce facem. Mă tot gândeam că dacă el există, ap să-mi dea un semn. Normal că nică nu se întâmpla.

Ce-o urmat mai departe nu-i aşa de important. Au fost filme, cărţi, oameni, evenimente, argumente şi alţi factori care m-au făcut să înţeleg că problema nu-i la mine, e la restul.

Mulţi au zis că problema mi se trage din copilărie. Nu-i problemă şi n-am avut nică ateist în familie şi prieteni. Descoperirea s-a produs la mine în cap. Alţii zic că m-au influenţat nişte persoane. Dacă aşa vor să creadă, poftim.

Ideea furată împrumutată de aici.

Categories: idee Tags: , ,
  1. ianuarie 3rd, 2010 la 00:12 | #1

    Felicitările mele. Și mai dă-i pulă pe creștinopați, pentru că, precum cânta Ștefan Bănică Junior la un concert al său:”We’re too busy being free and they’re too busy being fucking slaves!” :)

  2. Patriciu
    ianuarie 3rd, 2010 la 01:07 | #2

    Pe mine m-au crescut ateist de mic.M-am convins ca este o putere ceconduce lumea dupa multe-multe patanii.Mai stiu ca in religie ca si in diferite alte domenii de activitate a spiritului uman unnii isi fac cinstit si sincer datporia,altii isi reyolva doar interesele,probabil ai dat de acei ce isi rezolva doar interesele de te-ai dezamagit.Lucrurile sunt cu mult mai complicate.Ar fi bine sa intelegi acestea fara sa patesti in viata ceva,adica sa ai norocul si rabdarea sa dai de aomeni care ar putea si pe intelesul tau ce e aceea DUMNEZEU siceea ce e amageala.

  3. ianuarie 3rd, 2010 la 01:15 | #3

    Îmi spui şi mie vreo 2 păţanii?

  4. Radu
    ianuarie 3rd, 2010 la 08:09 | #4

    Nicu

    Vrem noi sau nu Dumnezeu exista. Am trait si eu experiente de acestea cu preotii, dar nu m-am uitat la ei, ci am cautat sa aflu mai multe din Biblie. Daca ne vom uita la preoti din pacate credinta nu mai vedem. Cauta-l pe DUmnezeu pe paginile Sfintelor Scripturi

  5. Anton
    ianuarie 3rd, 2010 la 10:21 | #5

    Blea pricalit blin!
    Matinca jeep do figa, ciudik levai!
    Niet bogu!

    Cu ultima propozitie sunt de acord!
    Poate as fi de acord si cu blin blea matinca do figa, dar pana voi intelege blea ma abtin!

  6. ianuarie 3rd, 2010 la 14:56 | #6

    Aşa mai urăsc boii cărora le curge sânge din urechi la auzul unui cuvânt care nu face parte din discursurile politicienilor.

  7. ianuarie 3rd, 2010 la 15:02 | #7

    Mi-a plăcut modul povestirii, am “rugumat” foarte uşor textul de la început pînă la sfîrşit, despre credinţă e la discreţia ta să crezi sau nu, avem libertatea să alegem dată de Dumnezeu primilor oameni, dar spunea cineva: “Dacă crezi în Dumnezeu şi El există, te duci în rai. Dacă crezi în Dumnezeu, dar El nu există, nu pierzi nimic. Dacă crezi în Dumnezeu, dar el există, pierzi totul.”

  8. ianuarie 3rd, 2010 la 15:14 | #8

    Pascal a spus prima dată ideea asta, cred.
    Mie nu mi se pare normal să cred în ceva doar de frica să nu merg în iad.

  9. adi
    ianuarie 4th, 2010 la 08:39 | #9

    “Cauta-l pe DUmnezeu pe paginile Sfintelor Scripturi”
    e ca si cum ai spune “caut-o pe Alba-ca-zapada pe paginile povestii lui Alba-ca-zapada”. crestinii pur si simplu nu-si dau seama de aceasta enormitate.

  10. ianuarie 4th, 2010 la 17:57 | #10

    Din cele citite mi se pare ca povestea asta e dusa la extrem. Mos Craciun nu exista, sa inteleg ca cu o data cu dezamagirea asta, a disparut si credinta in Dumnezeu? Sincer nu vad nimic rau in a avea convingeri proprii si nu tin sa obiectez nimic. Poate cu timpul situatia se va schimba )

  11. ianuarie 4th, 2010 la 18:09 | #11

    Religia e o idee mult mai idioată decât Moş Crăciun, după părerea mea.
    Văd că fiecare interpretează renunţarea mea la sclavie la diferite etape.

  12. ianuarie 5th, 2010 la 13:06 | #12

    Sclavie zici? Pun pariu ca cei care erau cu adevarati sclavi ar fi adorat ideea sclaviei pe care o propui tu. Si ce-a insemnat renuntarea asta la sclavie? te simti liber acum?

  13. ianuarie 5th, 2010 la 18:05 | #13

    Ar fi ales răul mai mic, logic. Mă simt foarte liber şi bine.

  14. ianuarie 6th, 2010 la 18:09 | #14

    cu asa experienta si atitea secrete dezvaluite din ortodoxism e normal sa ajungi la asa concluzii:))) da poate sunt religii mai putin materialiste, unde se regaseste adevarul?

    daca tot mergi pe aceasta convingere, ar fi bine sa nu ajungi la o extrema rugind si asteptind o minune, avind crez si speranta;)

  15. ianuarie 6th, 2010 la 20:21 | #15

    @Disperatul: Azi la biserică: “Primeşte pe roaba ta Elena…”
    @Ocupat Alte religii? Mie nu ortodoxismul îmi displace, mie religiile îmi displac.

  16. ianuarie 9th, 2010 la 12:28 | #16

    cum dreaq sa-ti displaca religiile cind ai fost profanat de mititel?

    cu asa experienta ca a ta, as fi ajuns si eu ateu

    si tu faci o catalogare prea generala, avind criteriu de analiza doar ortodoxismul…

    ap iti displac sau esti ateu?

    oleak de contradictie in articol si comentarii

  17. ianuarie 9th, 2010 la 12:52 | #17

    Am fost profanat? Eu ce-s sfânt?
    Blea, fiecare religie are unul din aceste elemente: viaţă după moarte, fiinţă supremă (una sau mai multe), reîncarnare. Mie toate mi se par bred, deci şi religiile mi se par bred.
    Am zis că-mi displac ca să nu zic că le urăsc, că nu-i etic.

  18. olesea
    ianuarie 16th, 2010 la 11:03 | #18

    am murit de ras, tocmai lacrimi mi-o dat.
    good job:P

  19. skymoon
    ianuarie 18th, 2010 la 04:09 | #19

    tufta tata religia nu cred nish nam sa cred .. tot blea politika sau fignea de speriet loomea(in iad blea daca fashi rau))) si deo tinut sub control ..

  1. Nici un trackbacks momentan.