Idiotul şi prinţesa
duminică, martie 14th, 2010Era odată un idiot. Un idiot tipic, din ăia care umblă şi azi prin mall-urile planetei. Era un idiot fără (prea mulţi) prieteni, fără pretenţii mari de la viaţă.
Şi iată că într-o zi de primăvară idiotul se îndrăgostise. Inima lui, idioată şi ea, de altfel, îşi alese pereche o inimă de prinţesă. De fapt era mai degrabă contesă, dar îi vom spune prinţesă pentru un efect dramatizant. Prinţesa era mereu înconjurată de prieteni, era sociabilă şi dădea mereu impresia de persoană ocupată. Pe când idiotul stătea singur toată ziua.
Idiotul era îndrăgostit, după cum spuneam. Doar că era prea idiot ca să-i pese. Prinţesa se îndrăgostise şi ea, încetişor, de idioţenia omuleanului. Idiotul nu prea ştia ce să facă, fiindcă era idiot. Mai mult ghidat de prinţesă, acesta merse la întâlnire totuşi cu prinţesa. Idiotul era în al nouă… şaptelea cer de fericire. Prinţesa se simţea şi ea bine, deşi n-o să ştim sigur niciodată. Prinţesa trebuia să se întoarcă în palat, iar idiotul, ca un idiot ce e, n-a făcut nimic s-o oprească. Deşi prinţesa ar fi să fie oprită.
Timpul a trecut, iar idiotul şi prinţesa n-au mai vorbit prea mult. Ambii s-au împăcat cu gândul că nu s-a întâmplat nimic. Pentru că, de fapt, ambii sunt idioţi.
Idiotul a scris apoi ceva pe blog.
PS: Alo, nu-s eu singurul care are blog. Şi poate-s idiot şi eu, dar sigur mai sunt şi alţi idioţi. Mai sunt şi alte bloguri, mai căutaţi. Şi blogger-ul de care vorbesc e mai visitat ca mine. Sau poate totuşi sunt eu?