Eu nu regret

n110693395619046_9954[1] Mâine e 7 aprilie, o dată pe care o să o ţinem minte cu toţii mult timp de-acum încolo. Poate peste vreo 50 ani vor scrie manualele de istorie despre noi, iar nişte copii zaib… săturaţi de viaţă ne vor trimite la origini pentru că le vom încărca creierul fragil cu câteva numere în plus.

Acum, mai toţi regretă ce s-a întâmplat pe 7. Mai toţi caută vinovaţii, şi nu vinovaţii pentru pumnii în coaste daţi, ci pentru organizarea protestelor. Toată lumea e şocată şi mulţi nu-şi dau seama de cine au fost hipnotizaţi încât să arunce cu piatra în mumoasa de preşedenţie. Toată lumea vede peste tot provocatori, mafioţi şi organizatori secreţi.

Băi, voi v-aţi gândit că poate nu e organizat de nimeni? V-aţi gândit că poate tinerii chiar vroiau să strice clădirile alea? V-a dat prin cap că unii chiar cred că n-avem nevoie de parlament şi preşedenţie, pentru că le avem la Bucureşti?

Da, sunt de acord. Nu e normal că au murit tineri şi nu e normal că mulţi încă mai au cicatrice. Dar oare chiar trebuie să regretăm? Oare peste ani şi ani, vom mai privi toată chestia asta ca un eşec? Ne va mai fi ruşine că am fost în Piaţă sau în Parlament şi Preşedenţie?

Ne vedem mâine.

Acest articol a fost publicat în opinie și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Eu nu regret

  1. Alex spune:

    Cum admiți tu că nu a fost organizat de nimeni, așa admit și alții că poate a fost organizat de cineva. Situația se reduce la @părerea ta vs părerea mea@.

    Avem părerile noastre, dar putem afla adevărul doar dacă investigăm atent problema.

    Sunt sigur că cineva chiar a vrut să distrugă acea clădire, iar cineva chiar a vrut să profite de existența celor care chiar vroiau să distrugă clădirea.

    Consider că e o problemă complexă și că la mijloc există mulți factori. Chiar și exemplul clădirilor – crezi că cineva dorea să le distrugă? Sau poate pur și simplu vroiau să arunce și ei o piatră ca să aibă ce povesti prietenilor, sau pentru ca nu au alte metode de a-și exprima ura acumulată în interior (nu neapărat pe conducere, ci poate pe un părinte alcoolic).

    Am văzut cum tineretul scotea mobilier și echipament din clădiri – exemplu demn de urmat, da? :-)

    Pentru fiecare 7 aprilie poate să însemne ceva diferit. Pentru cineva e o manifestare a dorinței de a ne debarasa de un regim abuziv, pentru cineva a fost un prilej de a se socializa, pentru altcineva – oportunitate de a pune mâna pe niște trofee, pentru cineva asta a fost ultima zi din viață.

    Imi este foarte interesant sa vad cum vor evolua lucrurile, e foarte probabil ca vor iesi la iveala multe detalii surprinzatoare.

  2. gsh spune:

    FOARTE MULT, CHIAR AȘ SPUNE ENORM DORESC SA AVEM DOAR CLĂDIRILE DE LA BUCUREȘTI!!!!
    dAR IATĂ EI, NU SUNT TOȚI DE ACEASTĂ PĂRERE… CE FOLOS CĂ NOI NE SCREMEM DACĂ EI (SAU POATE PUTEREA LOR) NU NE VOR CU ADEVĂRAT….
    fRAȚILOR, ARĂTAȚI CĂ VĂ PASĂ ȘI CĂ DORIȚI, ȘI UNIREA SE VA ÎNFĂPTUI!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>