Așa că fiți atenți. Călugărițele au prioritate.

Cum se numeşte când o instituţie, şi în special una privată, îţi împiedică accesul în spaţiul public? Adică, când te afli pe spaţiu privat, şi o anumită persoană, un civil, mai exact, îţi înterzice să ieşi afară?

Detenţie.

Iaca ce avem noi la şcoală. Până anul trecut, aveam paznic. Paznic care te îmiedica, chiar şi cu pumnul, să ieşi din curtea şcolii. Uneori şi cu ajutorul profesorilor şi directoarei. Şi nu, n-au făut-o doar pe 7 aprilie. O făceau în fiecare zi.
Motivul invocat? Că ei au semnat contract cu părinţii. Şi asta-i presus de Constituţie.

Acum imaginaţi-vă bucuria noastră, a elevilor, când am văzut că anul ăsta n-avem “grivei” la poartă. Şi imaginaţi-vă bucuria noastră când am văzut că stau profesorii “de serviciu”, care la fel, îţi interzic să ieşi macăr până la magazin, aşa că trebuie să ai mâncare de acasă ca să nu mori de foame. Şi ce veselie pe noi când am văzut cum se instalează camere de supraveghere prin şcoală. Azi.

Cred că o să fac un micro-reportaj despre asta.

Acuma, când Moldova are în sfârșit televizune, analiștii politici vorbesc la tembelizator numai despre referendum. Și, pe lângă datele despre referendum, scot de undeva și cuvintele “electoratul” și “partidelor” împreună, în ordinea citirii. Adică electoratul comunist a boicotat, electoratul liberal a votat “ЗА”, electoratul pepecedist a votat “ПРОТИВ” și electoratul PPM a votat “împatrivă”.

De ce? De unde și până unde felul cum votez, răspund la o întrebare, e dictat de partidul pe care-l susțin? Eu nu m-aș fi prezentat la urnă, sau aș fi ștampilat de vreo 10 ori (cum face Voloc la Publika). Și nu mă număr printre susținătorii comuniștilor.^{[citation needed]} Oamenii ar trebui să-și aleagă partidul/liderul în dependență de convingerile lor, și nu să-și schimbe convingerile în dependență de partid.

Șî pân’ la urmă…

Nu mă prea interesează ce iese după referendum. Dacă e validat sau nu, dacă se schimbă Constituţia sau nu. Parcă deam m-am săturat de referendum.

Tot încearcă societatea să mă convingă că mersul la vot e datoria mea civică. Că părerea mea contează, că un vot poate face diferența, că eu decid viitorul țării.
Îmi tot zic că “schimbarea” e neapărat bună. Doar că, de multe ori, se schimbă lucrurile din rău în și mai rău. Și iar, trebuie să aleg răul mai mic.
Până nu demult, aș fi făcut multe ca să am și eu drept de vot. Îl vreau și acum, ca să-mi exercit dreptul de a nu merge la votare.
Pentru că nimeni nu mă reprezintă. Pentru că nimeni nu mă ajută. Pentru că nu cred pe nimeni. Și de aceea, votez pentru nimeni.

Așa că fiecare a început să-și folosească blogul, pagina de pe witter/facebook, sau “portalul de știri nr. 1 din Moldova” ca să-și confirme gradul de importanță, și să arate lumii că Moldova, și el în particular, are cu ce. În special, să bage un link către un site unde lumea te poate “vota”, și cel cu cele mai multe voturi o are cea mai mare. Influența cea mai mare. Și, din având, onlinerii noștri au început să bage link-uri în articole pe bloguri, sub cuvinte care au de-a face cu orice, numai cu influența pe internet nu.

Votează-mă! http://bit.ly/18FXWa

A mai zis și George, mai zic și eu. Am fost într-o excursie organizată de DRP al Guvernului României. Cică trebuia să fie o excursie prin România. Să presupunem că a fost, deși nu prea știa nimeni programul, traseul, n-am reușit să vedem multe, și altele.

Dintr-un entuziasm profund, niște neni de la PD-L, în frunte cu deputatul William Brânză, ne-a zis să fim mândri că “SÂNTEM” români. Sau cel puțin așa ziceau rucsacurile oranj-albastre pe care ni le-au dat. Și ne-au mai dat și câte un pix inscripționat cu “PD-L DIASPORA” și tricouri cu mecla lui Will. Și anume PD-L pentru că ceilalți colegi din alte partide “n-au dat curs invitației”. Și ministrul educației ne-a mai zis ce tare e Băsescu.

Partea bună e că am fost cu prieteni. Dacă nu erau ei, nu mai vedeam noi nici Bucureștiul, nici Delta, nici restul României ca lumea, și nici nu mă distram deloc.

Poze – pe obișnuitul, antisocialul, Facebook: ^{[1] [2] [3] [4] [lol]}

PS: Blog-ul meu nu moare. Nu încă.

PPS: Reminder: Nicu, să scrii și despre beneficiile din trolling (aka. Inamicul Public).

Cu vreo 2 ani în urmă, niku, adică eu, proprietar al site-ului Creier Ars, lansam Neciclopedia. Neciclopedia (code name: Uichipedia), era o enciclopedie inspirată de Pediwikia Wikipedia, dar care nu vroia să “informeze” sau “să prezinte obiectiv”. Scopul Neciclopediei era să distreze. Fiind parte a unei familii mai mari, UnMeta (care cuprinde şi proiectele Uncyclopedia şi Абсурдопедия), proiectul era destul de self-sustainable aşa că după mai multe încercări fără succes de a promova Neciclopedia, am lăsat-o baltă.

Acum, în colaborare cu The Good Cat, mai încercăm o dată. Vrem să facem o parodie Wikipedia, care să aducă zâmbete pe buzele moldovenilor. Cum o facem? Folosind umor, sarcasm, comedie, nonsens sau orice alt mijloc. Şi, ca să fie asemănarea cu Wikipedia până la capăt, fiecare poate modifica articole sau adăuga altele noi. Trebuie doar să ştii să formatezi un articol şi, muuult mai important, să fii amuzant şi nu tâmpit. Încercăm să facem şi o enciclopedia a meme-urilor din Moldova.

Mai multe pe site.

Articole preferate: Odnoklassniki, Moldovenism, Moldova, toate.

Moldova, acum ai Neciclopedie!