nicu

Ştiţi ce cred eu că e mai important decât limba română la Patria? Limba română în şcoli şi grădiniţe. Iată o bucată de discuţie cu fratele meu, un copil de 5 ani care vorbea româna până la o discuţie cu educatoarea comunistă. Acum vorbeşte în moldovenească.

Vlad: Tu eşti patriot?

Nicu: Da.

Vlad: Îţi iubeşti ţara?

Nicu: Da. Ţie la grăfiniţă ţi-au spus că trebuie să fim patrioţi?

Vlad: Da (un da hotărât). Dacă ne iubim ţara. Să-ţi spun ce este tricolorul?

Nicu: Ce?

Vlad: Ghici!

Nicu: Este steagul nostru.

Vlad: Dar de unde ai ştiut? Da’ este acolo ceva în mijloc…

Nicu: Stema?

Vlad: Da. Este un vulture… un cap de vulture şi un bou, luna şi stelele. Şi gata.

Nicu: Şi care ţi-a spus doamna educatoare că e patria ta?

Vlad: Grădiniţa e patria, oraşul meu, mama, tata, ţara.

Nicu: Care ţară?

Vlad: Moldova!

Nicu: Şi ce ţi-a mai spus despre Moldova?

Vlad: Poveşti… “Omul fără patrie e ca puiul fără mamă”. Ăsta este… ăăă…

Nicu: Un proverb?

Vlad: Da. “Am o casă printre ramuri, am un sat întreg de neamuri, am un codru, o câmpie, am un grai ce-mi place mie…”.

Nicu: Şi care este graiul?

Vlad: Ăsta pe care tu-l vorbeşti.

Nicu: Adică limba. Şi ce limbă vorbeşti, româna sau moldoveneasca?

Vlad: Moldoveneasca.

Nicu: De ce?

Vlad: Sunt în Moldova.

Nicu: Şi mama în ce limbă vorbeşte? S-o întrebăm?

Vlad: Da.

 

Vlad: Mama, tu în ce limbă vorbeşti? Moldovenească sau… ăăăă… română?

Mama: Română.

Vlad: Maaaam (aproape plângând). (mie) O spus în română.

Nicu: Aşa-i corect, în română.

Vlad: Maaam, de ce aşa tu spui.

Mama: Deatâta că eu aşa consider.

Vlad: Da’ eu vorbesc în moldovenească.

Mama: Bine, bine.

Dragonfly: Ei şi **zdeţ că vine

Aoleu, Lady Gaga vine la Chişinău. Acuş fac pe mine de emoţie.

După cum precizează şi Olga, cam dubioasă chestia. De ce ar veni o pretinsă artistă de talia ei în Chişinău? Nu e profitabil şi e lipsit de logică.

Conform nic.md, domeniul lady-gaga.md e înregistrat de un oarecare Dumitru Jioară. E acelaşi tip care dă interviuri la ziare şi tv din partea unei companii Work and Travel. O mică căutare Google aduce la suprafaţă detalii noi şi intrigante despre acest personaj. Aflăm că a fost candidat din partea PNL. Se mai pare că e fost membru AMN, plecat odată cu doamna Pavlicenco din partid. Acum îl găsim în Biroul Permanent Central al PLDM. Deci băiatul schimbă partidele cam des.

Pe un alt blog, vedem ceva şi mai interesant. Câteva poze ale distinsului domn pe data de 7 aprilie, părând foarte încântat de ce se întâmplă.

Deci cine e totuşi Dumitru Jioară şi câtă încredere putem avea în el?

Acuma, dacă îl critici pe Ghimpu, Filat, Lupul sau alt idol sacralizat recent, apar susţinătorii lor de nicăieri şi îţi măsoară grosimea obrazului. Iar unul dintre cele mai “puternice” argumente sună cam aşa:

Roman :

Nicu, păi dacă doreşti de la cineva să (facă un anumit lucru) cred că ar fi mai corect să îi dai exemplu (tu să faci lucrul ăla).

sau

Ion :

Dacă eşti aşa deştept de ce nu eşti tu în locul lui (nume idol).

Băi, nu e treaba mea. Nu trebuie să fiu eu mai bun ca cineva dintr-un anumit punct de vedere ca să-i cer profesionalism. Adică dacă eu nu mă pricep să fiu preşedinte n-ar trebui să am pretenţii faţă de Ghimpu? El a acceptat funcţia aia, deci să fie responsabil de ea şi să primească flegme în continuare. Eu pot să-l critic pe Chirtoacă pentru că e gunoi în faţa blocului, şi să nu fac nimic ca să îmbunătăţesc asta. Nu e logic, dar e perfect corect. Că nu eu am vrut să fiu “edil”.

Nu se referă doar la criticarea politicienilor.

  Astăzi un meteorit a lovit Pământul. A cauzat mii de decese în lumea întreagă. Asta e, desigur, fals. Dar e pe blogul meu şi spun ce vreau.

M-a sunat o domnişoară de la Apropo, ca reacţie la ce am scris acum câteva minute (foarte repede a ajuns, printre altele).

M-a “rugat frumos” să şterg ce am scris în maxim 5 minute, pe motiv că nu e corect. A zis că ea nu face decât să citeze, şi că în week-end o să publice înregistrarea audio. Şi că nu vorbeşte cu un mucos. Şi că trebuia să mă duc la ei ca să verific. Şi cel mai important, n-am voie să scriu ce vreau pe blog. Şi, era să uit, că-mi fac reclamă pe spatele lor.

Bun, uităm de asta. Să zicem că da, eu sunt beat şi nu ţin minte ce am spus.

Hai să mai verificăm o dată cum ne cheamă. Că din 4 nume aţi greşit 3. Suntem Elena Pădurean, Eugen Muracschi şi Nicu Calcea.

Urăsc falsitatea. În afara cazurilor când e făcută exagerat, bombastic, pentru a amuza. Atunci e bine.

Educaţi de filmele de la ProTV, “teenager”-ii moderni consideră că trec în altă categorie socială, superioară, atunci când fac lucruri pe care nu le apreciază părinţii. Şi, în linii mari, întreaga societate. Să fumeze, de exemblu. Sau să toarne alcool pe gât.

Problema e că există unii care nu se adaptează atât de uşor la “trend”-urile societăţii. Şi totuşi, trebuie să-şi păstreze imaginea de om la modă. Aici apare şi falsitatea. Fraze de tipul “azi n-am fumat” sau “Marlboro sunt cele mai rele ţigări din câte am fumat” se aud din gura unor persoane care au mirosit fum de ţigară o dată în viaţă.

Dragi co-locuitori a planetei adolescenţilor, nu e bine să fumezi. Ori să bei. E rău, băi. Şi dacă o faci, nu te lauzi pe facebook.

Azi a venit Băsescu la Chişinău. Frumos din partea lui, deşi degeaba s-a obosit. Unirea oricum n-o s-o facă el, o vom face noi, oamenii simpli.

Totuşi, uneori apar unele exemplare care mă fac să pun la îndoială legăturile de rudenie cu cei de peste Prut. Ca de exemplu Cetin, un blogger care se vrea mare. Şi care pare sigur că Burebista “guverna toţi balcanii”.

Desigur, pentru că e un rromân (atenţie, nu român), e mândru. Cică “Moldova e o ţară săracă. Uber săracă. De ce să ne unim? În ce scop?”. Păi din acelaşi motiv pentru care te-a vrut UE, boule.

Iar ca să aibă o imagine completă de dobitoc gras, îşi rezervă dreptul să modifice comentariile la dorinţă. Aşa, de plictiseală. Şi ca să fie sigur că nu mai vede nimeni cât de tare a dat-o în bară, te bagă în lista de spam. Să nu mai poţi comenta că e un ratat.

Nu-i nimic, dle. Ametcea, vreau Unire. Cu riscul de a fi într-o ţară cu dumitale. Şi nu, n-o să slăbeşti 20 kg. Pentru că eşti rromân.

Deoarece mai mulţi m-au întrebat de ce nu vreau să trăiesc şi învăţ în Statele Unite. Arătaţi-mi un singur om normal din filmuleţ şi mă duc încolo.

Mă rog, particip şi eu la unele concursuri din când în când. La concursuri unde câştigătorii sun premiaţi, evident. Că pentru mine “participarea” nu-i un argument suficient ca să depun efort. Deci particip eu la un concurs organizat de Jurnal Trust Media. Pretendenţi la premiul mare, trei. Un anumit Josan Cornel, o Elena Pădurean şi subsemnatul. Cei de la Jurnal au ales un sistem de votare foarte prost, unul care poate fi amăgit prin ştergerea biscuiţilor cookies. Deci le ştergi, votezi, ştegi, votezi, ştegi, votezi, etc.

Se pare că ăia doi s-au prins şi au început să se acuze reciproc că trişează, că au “date” din Chişinău, că una, că alta. Pe mine nu m-au implicat în discuţie, aşa că pot continua drumul spre poziţia de lider nestingherit.

Altceva m-a mirat, argumentele cu care se apară. Argumentul de bază al ambilor este că “mie nu-mi trebuie premiul”. Bine fraţilor, îl iau eu şi mă retrag în favoarea voastră. Sincer, de ce participaţi? De dragul participării? De asta aţi pierdut câte vreo 3 ore pregătind materialul (faţă de cele 3 minute ale mele)? Ca la sfârşit să vă vedem moaca fericită spunându-ne nouă, looserilor, că participarea e importantă?