Eu sunt eurosceptic. Nu mă deranjează integrarea Europeană, dar nici n-o văd necesară. Parcă văd cum peste 70 ani ţările se vor uni într-o altă Uniune, regretând că au fost membre UE.
Iar ce mă enervează la Uniunea asta e că recomandă. Se cred atât de frumoşi şi tari în puţă încât să ne recomande de toate, direct, ori prin comisii, asociaţii, organizaţii, bănci şi alte tâmpenii. O oarecare comisie ne recomandă să ajungem la un consens politic. Serios? Da’ iaca noi, moldoveni proşti, credeam că e mai bine când se scuipă politicienii între ei. Vă mulţumim pentru iluminare.
Iar boii noştri de politicieni, de la liberali la comunişti, sunt siguri că nu trebuie să calce strâmb. Nu cumva să se facă altfel decât a zis Comisia de la Veneţia. Şi atunci cum rămâne cu “suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova”, dacă aceasta e treptat transferată la un grup de state în care nici nu suntem membri. Cineva din toţi specialiştii care se pupă pe obraz cu omologii lor străini s-a gândit la ce o vrea poporul? Poate ar trebui întrebat DOAR poporul ce vrea, comisiile păstrându-şi părerile lor originale pentru ei?
Aoleu, Lady Gaga vine la Chişinău. Acuş fac pe mine de emoţie.
După cum precizează şi Olga, cam dubioasă chestia. De ce ar veni o pretinsă artistă de talia ei în Chişinău? Nu e profitabil şi e lipsit de logică.
Conform nic.md, domeniul lady-gaga.md e înregistrat de un oarecare Dumitru Jioară. E acelaşi tip care dă interviuri la ziare şi tv din partea unei companii Work and Travel. O mică căutare Google aduce la suprafaţă detalii noi şi intrigante despre acest personaj. Aflăm că a fost candidat din partea PNL. Se mai pare că e fost membru AMN, plecat odată cu doamna Pavlicenco din partid. Acum îl găsim în Biroul Permanent Central al PLDM. Deci băiatul schimbă partidele cam des.
Pe un alt blog, vedem ceva şi mai interesant. Câteva poze ale distinsului domn pe data de 7 aprilie, părând foarte încântat de ce se întâmplă.
Deci cine e totuşi Dumitru Jioară şi câtă încredere putem avea în el?
Acuma, dacă îl critici pe Ghimpu, Filat, Lupul sau alt idol sacralizat recent, apar susţinătorii lor de nicăieri şi îţi măsoară grosimea obrazului. Iar unul dintre cele mai “puternice” argumente sună cam aşa:
Roman :
Nicu, păi dacă doreşti de la cineva să (facă un anumit lucru) cred că ar fi mai corect să îi dai exemplu (tu să faci lucrul ăla).
sau
Ion :
Dacă eşti aşa deştept de ce nu eşti tu în locul lui (nume idol).
Băi, nu e treaba mea. Nu trebuie să fiu eu mai bun ca cineva dintr-un anumit punct de vedere ca să-i cer profesionalism. Adică dacă eu nu mă pricep să fiu preşedinte n-ar trebui să am pretenţii faţă de Ghimpu? El a acceptat funcţia aia, deci să fie responsabil de ea şi să primească flegme în continuare. Eu pot să-l critic pe Chirtoacă pentru că e gunoi în faţa blocului, şi să nu fac nimic ca să îmbunătăţesc asta. Nu e logic, dar e perfect corect. Că nu eu am vrut să fiu “edil”.
După cum ştim cu toţii, Moldavia este ţara minunilor. Este ţara cu hotare cu ea însăşi în interiorul ţării, ţara cu limbă, steag şi etnie majoritară încă în discuţii. Mai e şi ţara unde copii de 3 ani strigă cu înflăcărare: “Jos comuniştii”. E ţara unde cei tineri fac revoluţii (sau lovituri de stat, cum le mai zic unii).
Ghimpu vrea să ne dea voie să votăm. Bună iniţiativă, zic eu. Dar să vă mai spun ceva interesant: eu deja votez. Nu, nu direct. Nu mă duc eu la urna de vot, o fac alţii pentru mine. Eu votez prin bunici, rude şi prieteni de la ţară sau care nu ştiu cum să voteze. Mii de copii şi adolescenţi de la 7 până la 18 ani deja votează la fel cum o fac şi eu.
De câte ori aţi intrat în polemici politice cu copii şi tineri, pe când adulţii şi bătrânii stau deoparte şi o fac pe proştii?
Ceea ce vrea Ghimpu, şi anume să-şi mărească electoratul cu vreo câteva procente, e un lucru bun şi pentru el şi pentru noi. Nu ştiu ce zice “practica europeană” sau cea “americană”, nu ştiu cum e în Grecia sau altă parte, şi niciodată nu m-a interesat. Însă în Moldova tinerii (deja) votează.
Comentarii recente