Îndogmaţie (2010)
joi, mai 6th, 2010Ca să nu spuneţi că nu fac nimic, am făcut asta.
Să mai discutăm despre religie şi educaţie
duminică, aprilie 11th, 2010Hai să gândim puţin, te face naşterea într-o familie creştină un copil creştin? Sau într-o familie islamică, musulman?
Atunci poate şcoala să aleagă religia pentru tine? Şi de fapt, ce se dă despre religie în şcoală? Ce se predă la ora aia şi nu se poate explica în 5 minute acasă? Ştiţi ce efect au avut asupra mea orele de religie? Vroiam să devin preot.
Mulţi vor zice că e bine dacă e opţional. Atunci să facă toate religiile opţionale. Să fie ortodoxism opţional, musulmanism opţional, de toate opţionale. Şi să fie şi opţiunea să nu mergi nicăieri. Deşi nici asta nu e bine. Lecţiile date se fac în primare, nu la liceu sau colegiu. Şi nu, nu-i ortodoxia un lucru bun pentru cei de alte religii (cică cultură generală). Cum credeţi, un copil evreu de 7 ani va mai rămâne evreu după ce i se spune că va arde în iad dacă nu spune rugăciuni? Probabil nu.
Împărat şi proletar
vineri, ianuarie 15th, 2010Virtutea pentru dânşii – ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebuie să fie braţe tari,
A statelor greoaie cară trebuie-mpinse
Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.
Şi flotele puternice ş-armatele făloase,
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,
Ş-acele milioane, ce în grămezi luxoase
Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă,
Şi-s supte din sudoarea prostitului popor.
RE: Ateismul meu
duminică, ianuarie 3rd, 2010M-am născut ca toţi copii obişnuiţi, la maternitatea număru’ 2, într-o seara de februarie. Ca şi toţi copiii, de mititel am crescut cu ideea că Dumnezeu stă sus şi vede tot ce facem. Şi deşi nu m-am făcut uşă de biserică, eram copil cuminte (ca să nu ard în iad).
Pe la o vreme am început să mă interesez de bătrânel. La vreo 5 ani a fost prima tentativă de citire a Biblie, pe care am abandonat-o după prima pagină. Plictiseală. Tot pe atunci tata era bossu’ pe construirea unei biserici catolice, care acuma e principala lor biserică. Acolo am pus mâna pe o biblie pentru copii. Tot de acolo am mai luat şi alte cărţi, printre care una care-l explică pe Moş Nicolae. “Blin, are sens”, mă gândeam eu.
Merită?
sâmbătă, septembrie 19th, 2009
Unii din voi ştiu că eu sunt ateist. Alţii ştiu că îmi place să mă cert cu cei din jur. Deci cu câteva minute în urmă mă certam cu un cunoscut prieten pe tema: Dumnezeu există sau nu. Prietenul meu e ateist, ca şi mine. Totuşi, vroiam să mă cert cu el, aşa că am început să aduc argumente în favoarea lu’ D-zeu. Bla bla bla. Multe pagini de discuţii inutile şi banale. Prietenul ăsta al meu mi-a adus însă la final un argument la care nu m-am gândit nici eu şi care m-a dat gata. “Câţi oameni au murit în numele Ateismului?”. Exact, niciunul.
Dacă eram credincios, argumentul ăsta nu m-ar fi convins. Totuşi, m-ar fi pus pe gânduri. Sper să facă la fel şi cu voi.
PS: Vroiam să fiu preot când eram mic.