Cu un an în urmă, un nou proiect apărea în MoldNet-ul nostru mic, Privesc.Eu. De ce şi cum a apărut, vedeţi singuri. Chestia e că a reuşit, timp de un an, să schimbe felul cum mă informez eu, şi alţii.
Acum după un an, vreau să anunţ şi eu ceva. Mi s-a propus să fac parte şi eu din echipa Privesc.Eu şi… am acceptat. Deja, veţi vedea şi live-uri făcute de mine.
Muzica pe care o scoate din saxofon acest băiat a dus la apariția multor remixuri.
PS: Îl cunoaște cineva pe Sergei Stepanov? Sau macăr are cineva datele lui de contact?
Vreți mai multe poze, remixuri, detalii? Deveniți fani ai paginii pe Facebook.
Probabil că cei care mă cunosc ştiu deja că nu sunt prea sentimental şi nu apreciez sentimentalismul arătat festiv de ceilalţi. Faptul că nu mă consider emotiv nu înseamnă că nu mă pot considera romantic. Şi nici pe departe nu înseamnă că nu apreciez compania altcuiva.
Totuşi, de ce vreţi să complicaţi lucrurile. Avem 15-17 ani, suntem naivi şi proşti (doar unii). Nici măcar drept de vot n-avem. Şcoala şi părinţii ne bagă destulă seriozitate pe gât, de ce să ne mai complicăm vieţile cu lucruri pe care nu le înţelegem, dar credem că le-am învăţat de la televizor, unde Huan o pupă pe Mirabella, ca mai apoi să afle că e sora şi fiica lui, iar mai nou, şi mama copilului lui, deşi ea pare virgină?
Hai să fim copii. Hai să nu vrem să părem maturi. Eu n-am vrut nici când eram mic să fiu matur, şi n-am vrut niciodată la şcoală. De ce să ne avântăm în relaţii, să ne facem probleme de cuplu, să povestim problemele prietenilor la o bere? Doar ca să mimăm maturitatea? De ce? Maturitatea e grea şi plictisitoare, oameni buni.
Iaca eu am o listă. Lista dată se numeşte Abracadabra. Lista dată cuprinde 6 persoane. 6 persoane care mă târâie în maturitate.
Nu vreau să fiu mare. Nu-mi trebuie drept de vot. Nu-mi trebuie joburi sau proiecte. Daţi-mi copilăria înapoi.
Recent am ajuns la concluzia că viaţa-i mică. Mică şi plictisitoare. Şi din cauza asta e bine să trăieşti bine. Şi de vreo 2 zile fac doar ce vreau. Adică, nu fac nimic ce vor alţii să fac (decât dacă vreau şi eu) şi refuz cam toată lumea. Dar voi sunteţi mulţumiţi de ceea ce aţi făcut? Dacă muriţi mâine, veţi fi mulţumiţi de ce aţi dăcut cu viaţa mea până acum.
Ever heard about this guy? Well, you might not know, but he’s not singing his own song. The song is called “Dragostea din tei” and a band from Moldova used to sing it.
Zilele astea, aşa, cam de ziua mea, a început să se încălzească. Ciripesc păsărelele, soarele ne gâdilă fruntea cu razele fine şi au apărut primele cupluri prin parc. Semn că a venit primăvara s-au trezit hormonii.
Comentarii recente